Timișoara, micul Manchester

„Putem spune că mărfurile produse la Timișoara au piață de desfacere în toate statele Europei, ca și peste ocean. În zilele noastre, gospodina din Germania folosește făină produsă la Timișoara și gentlemanul englez poartă pantofi făcuți la Timișoara. În România, răsună clopote turnate la Timișoara. Spirtul distilat la Timișoara se comercializează în Turcia, iar în Franța și Belgia ajung pălării confecționate la Timișoara. Copilul bulgar cere bomboane făcute la Timișoara. Pălinca de prune e băută de ruși și de canadieni, iar pe drumurile Serbiei circulă vehicule fabricate la Timișoara. Pentru covorul lucrat în Asia Mică se utilizează și fire de lână realizate la Timișoara, în Statele Unite se consumă unt de la Timișoara, suedezul folosește parfum de la Timișoara, iar egipteanul își aprinde țigara cu chibrituri fabricate la Timișoara” – scria cu legitimă mândrie, Jenõ Lendvai, secretarul Camerei de Comerț și Industrie, în volumul privitor la comitatul Timiș din seria monografică reprezentativă intitulată Magyarország vármegyéi és városai („Comitatele și orașele Ungariei”).”

Canalul Bega a jucat un rol important în „realizarea” tabloului de mai sus.