Circumeuropa ep. 8 -Tot mai aproape de Timișoara
by Cosmin Jitariuc
În echipa Circumeuropa se simte oboseala şi stresul acumulat. Am depăşit peste 130 de ecluze în 5 zile, iar ieşirea pe Rin pare o uşurare. Râul este mai larg iar ecluzele mai generoase şi mai mari. Şi nu în ultimul rând, coborâm odată cu apa, iar curentul ne ajută la înaintare.
Diferenţa de nivel dintre intrare în ecluze şi ieşire este şi de 17 metri, dar pentru noi acest proces a devenit unul obişnuit şi nu mai suntem impresionaţi. Pe această porţiune Vulpea nu mai este singură. Ni s-a alăturat Minibulle, barca lui Andrei Lupulescu, proaspăt achiziţionată. Andrei vrea să ajungă pe apă la Marea Neagră şi o porțiune de drum urma să o parcurgem împreună.
Ajutaţi de curent am înaintat rapid pe Rin, fără probleme deosebite. Confortul nostru, cel psihic în primul rând, s-a încheiat în scurt timp, imediat după intrarea pe Main. Din nou urcăm împotriva cursului râului.
Pentru prima oară am văzut oraşul Frankfurt de pe râul Main. Este cel mai mare oraș din landul federal german Hessa și al cincilea oraș ca mărime din Germania.
Cei mai mulți dintre noi am ajuns la Frankfurt cu avionul.
Aeroportul Internațional este cel mai mare aeroport german și se situează pe locul opt în lista celor mai mari aeroporturi din lume, având peste 52 de milioane de pasageri anual.
Datorită clădirilor uriaşe de tip zgârie nori şi a râului care străbate oraşul, Frankfurt a fost poreclit “Main hattan”.
O mare problemă a noastră în această parte a expediției a fost bariera lingvistică. Nici unul dintre noi nu vorbește germana iar oamenii care lucrează la ecluze nu prea vorbesc engleza. Chiar dacă înțeleg în mare parte ce spunem noi în engleză, mesajele lor sunt tot în limba germană. Așa că, mai mult ghicim ce vor să spună.
Iar timpul de așteptare pentru a intra în ecluză pare că se mărește de la o un obstacol la altul. Și asta înseamnă pentru noi întârziere, pe care nu ne-o mai putem permite nici din motive financiare și nici de cele legate de programul evenimentelor culturale.
„Stăm și iar stăm și iar stăm. Ecluza este obstacolul de care trebuie să trecem”, a spus Cristi exasperat de ora pierdută legați la mal și așteptând lumina verde a semaforului care ne permite intrarea în ecluză.
„Lucrurile stau cam așa: În ecluză intră prima oară bărcile mari, comerciale, barjele și vapoarele de croazieră pentru pasageri. Apoi vin bărcile mici, de agrement cum e și Vulpea” spune Cosmin încercând oarecum să mai scadă din tensiunea care se acumulase pe barcă.
Mai mult ca sigur că pentru navigația pe râuri acești timpi de așteptare sunt ceva normal și e o marjă de eroare pe care trebuie să o luăm în calcul. Dar este foarte greu în momentul în care suntem contra cronometru.
Și continuăm…nu mai avem mult ne spunem unul altuia. Plecările noastre din locurile în care am înnoptat sunt foarte matinale. Pe râuri poți naviga de la răsăritul soarelui până la apus, iar ecluzele se închid și ele după acest orar. E imposibil să navighezi noaptea și de altfel e mai riscant decât noaptea pe mare.
„Bună dimineața, este ora 7 fără 20 și intrăm pe ceea ce se cheamă canalul Main-Dunăre. Metru cu metru, respirație cu respirație suntem tot mai aproape de casă. Mai avem 17 ecluze până la Dunăre” spune Cristi, parcă mai optimist în ceea ce privește programul expediției.
Cristina este din nou cu noi pe barcă iar ecluzările matinale o pun la încercare.
„Pentru cei care nu au apucat să-și bea cafeaua e complicat. Nu mă fă de râs!” spune Cristina răstindu-se la o parâmă care nu voia să o asculte.
Concertul ecluzelor ne acompaniază în momentele în care trecem de aceste așa zise obstacole create de mâna omului și care fac posibilă navigația pe râuri și fluvii.
Am trecut prin everestul navigației pe ape interioare, adică cel mai înalt loc de pe pământ prin care navele comerciale pot să treacă, situat la 406 metri deasupra nivelului mării.
În 20 iulie 2024, cu un sfert de oră înainte de opt dimineața, am părăsit Main-ul și am intrat din nou pe Dunăre. Vulpea navighează în apele legendarului fluviu încă o dată după un an de la prima parte a expediției Circumeuropa.
Trecerea din Germania spre Austria se face, desigur printr-o ecluză. e ca un fel de vamă pe apă.
„Suntem în ecluză și iar nu pornește motorul. Ăsta a fost coșmarul nostru, motorul care se oprește când ți-e lumea mai dragă…groaznic, groaznic!”, spune Cristi încercând să își păstreze calmul. A reușit până la urmă să pornească încă odată motorul.
Încet, încet cu multe ore de stat la cârmă, Vulpea se apropie de Timișoara. Suntem obosiți, dar nu ne-am pierdut entuziasmul. Scopul nostru este ca de ziua orașului, de ziua Timișoarei să ajungem în spatele Catedralei Mitropolitane, locul din care în 2023 Circumeuropa a pornit spre lume.
Recent Comments