Circumeuropa 5 – Ultima parte a drumului pe mare

Expediția a continuat în ritm alert. Trebuia să ajungem la Marsilia și eram în întârziere. Înaintam cât de mult se putea în funcție de condițiile meteo. Și tot în funcție de asta și, evident și de distanțele pe care le puteam parcurge alegeam și porturile în care urma să ne oprim.

În 9 iunie am ajuns în Portul Saint Stephano care a fost pentru echipa Circumeuropa o surpriză plăcută. Este o localitate tipic italiană situată în Peninsula Argentario,  în provincia Grosseto. Orașul are o istorie veche și a fost la un moment dat, în antichitate, un port  important pentru Imperiul Roman. Ca de cele mai multe ori am avut prea puțin timp să ne bucurăm de frumusețea locului. Am apucat să colindăm puțin străzile înguste și pline de farmec care păstrează elemente din istorie. 

„Catedrala din oraș este un monument impunător și mă bucur că am reușit să o vizitez. E păcat că nu putem să stăm mai mult, dar expediția trebuie să meargă mai departe” a spus Cristina cea care se bucură din plin de locurile prin care trecem.

Din fericire, în următoarele câteva zile nu am avut incidente care să ne încurce viața. Singura problemă era că trebuia să ne grăbim și să căutăm soluții pentru a ajunge la timp la Marsilia, acolo unde ne aștepta întâlnirea cu scriitorul timișorean Robert Șerban la sediul Consulatului Român. 

„E puțin probabil să reușim să ducem Vulpea până în 15 iunie la Marsilia. Puțin probabil spre imposibil. Dar noi, oamenii din echipaj, trebuie să fim prezenți acolo.” a spus Cristi cu îngrijorare. „Avem nevoie de o soluție alternativă”  

Ne-am gândit la câteva variante dar încă nu am decis ce să facem. Undeva în noi mai exista speranța că putem să ajungem la timp cu Vulpea.

„Eu tot mai sper să ajungem la Marsilia, poate forțăm un pic” a spus Cosmin, dar nu cu foarte mare convingere.

Seara următoare am legat barca în Portul Cecina. Stresul și oboseala își spuneau cuvântul.  

„Mâine este ultima mea zi pe Vulpea, cel puțin pentru moment.” a spus Mihai. „E foarte important să ajung în București. Sunt așteptat la filmări și nu pot să lipsesc. ”

A fost încă unul din momentele grele și oarecum triste, cu toate că noi, ceilalți membri ai echipajului știam cât timp putea Mihai să rămână pe Vulpea și că va veni momentul să ne despărțim. Era cel mai experimentat om de pe barcă în ale navigației și prezența lui a contat enorm.

A urmat o nouă zi de străbătut marea, mai mult cu motorul decât cu velele și asta pentru că vântul bătea exact din față. Din cauza crizei de timp în care eram am ales traseul direct, în linie dreaptă, în detrimentul navigatiei cu vele care ar fi impus devieri de la traseu. Spre seară am ajuns în Portul Venere. 

„Porto Venere” face parte din provincia Spezia, și ca mai toate localitățile italiene situate pe malul mării adună multă istorie. Noi am reușit să vizităm, foarte aproape de locul în care am acostat, așa numita „Grota lui Byron”  de fapt Grotta dell Arpia acum prăbușită.  O zonă spectaculoasă săpată de natură în stâncă. Se pare că lordul Byron, poetul englez care și -a petrecut un timp aici, sărea de pe stânci în mare, străbătea înot golful La Spezia până în San Terenzo unde avea două iubite.  Și în prezent mai există curajoși care execută salturi de pe stânci și chiar un concurs de înot care urmează traseul urmat de englez.

Ziua următoare, Mihai și-a luat la revedere de la echipajul Circumeuropa și de la Vulpea. A fost un moment emoționant, cu lacrimi, la propriu. Drumul pe apă și încercările pe care le-am parcurs împreună ne-au apropiat foarte mult. Urma să ia un autobuz înapoi spre Roma și de acolo avionul până la București.

Noi, cei rămași, Cristina, Cristi și Cosmin, ne-am continuat, cu un nod în gât, drumul mai departe spre Genova, următoarea noastră oprire. 

De fapt, în urma mai multor discuții, am decis să lăsăm Vulpea la adăpost, în port, în Genova și să închiriem o mașină până în Marsilia. Era singura soluție reală pentru a ajunge la evenimentul din 15 iunie de la Consulatul Român de acolo. 

Genova este un oraș port extraordinar cu o istorie copleșitoare și totuși în continuă dezvoltare. Am filmat o zi prin oraș și ne-am plimbat pe străzile aglomerate. Genova are aproape 600 de mii de locuitori și a fost Capitală Culturală Europeană în 2004. Genova are sute de obiective de vizitat și o mulțime de povești și nu este un oraș de văzut într-o zi.

În 14 iunie, dis de dimineață, am luat mașina și am pornit pe șosea spre Marsilia. Am făcut o scurtă oprire la Cannes, doar așa ca să nu spunem că nu am văzut și noi un pic din Coasta de Azur.

La Marsilia ne aștepta Andreea Sîrghie, omul care ne-a susținut și ajutat concret cu cea ce înseamnă comunicare în proiectul Circumeuropa. 

15 iunie 2024 a fost data în care s -a desfășurat primul eveniment cultural din cadrul proiectului Circumeuropa 2024. Întâlnirea dintre poetul timișorean Robert Șerban, echipajul Circumeuropa și diaspora din Marsilia și din regiune, eveniment găzduit de Consulatul Român la Marsilia prin bunăvoința doamnei Consul Aurelia Grosu. 

La eveniment au venit români din diaspora, o parte dintre ei originari din Timișoara. Robert Șerban, a recitat și a adus pentru cei prezenți imagini din țară, iar noi echipajul Circumeuropa, am povestit despre proiectul nostru. Spectatorii au fost cu adevărat interesați de navigație și de posibilitate de a parcurge pe apă un drum cu plecarea din Timișoara şi întoarcerea tot în Timișoara. 

„Am pledat pentru Timișoara și am vorbit despre ce și cât înseamnă pentru mine orașul în care trăiesc de la 20 de ani. Am fost alături de echipa Circumeuropa și de gazda noastră, doamna Aurelia Grosu, Consulul general al țării noastre în Marsilia.” a spus Robert Șerban.

Evenimentul a fost unul reușit dar pentru noi urma un alt moment mai puţin fericit. Cristina avea să ia o pauză de la expediție pentru aproximativ o lună și să treacă de pe barcă în sala de operație, de fapt la profesia ei de neurochirurg. Așa că a doua zi am condus-o la aeroport. Alte emoții…

„Nu vă faceți griji! Mă întorc pe Vulpea chiar dacă nu mai vreți voi!” a spus Cristina încercând să alunge cumva, tensiunea.

Echipajului Circumeuropa i s-a alăturat Andreea, chiar dacă debutul în expediție l-a făcut cu mașina, înapoi spre Genova.

Dimineaţa următoare, după ce am predat maşina, am luat Vulpea de unde o lăsasem şi ne-am continuat drumul pe mare. Valurile nu erau mari dar vântul nu ne ajuta nici de data asta să înaintăm. Când am intrat în port în Genova am avut din nou probleme cu motoarele Vulpii. Cel mai probabil, din cauza combustibilului, nu funcţionau la turaţie mică. 

“Bine că măcar atunci când navigăm reuşim să ne descurcăm cu motoarele. Trebuie să vedem ce mai putem face pentru că ne descurcăm greu în porturi.“ a spus Cosmin.

Andreea s-a acomodat repede pe barcă, în spaţiul restrâns de pe Vulpea.

“Nu mi se pare dificil. E bine că pot să văd în fiecare moment ce se întâmplă, iar postările mele pot să fie “la cald” ” a spus Andreea.

Vântul a început să se înteţească şi am decis să ne de adăpostim. Am ales Portul Saint Raphael, undeva între Cannes şi Saint Tropez, dar mult mai ieftin ca taxe. Fondurile de care beneficia expediţia se subţiau văzând cu ochii şi trebuia să facem economii.

În răgazul impus de vreme am încercat să rezolvăm problemele apărute la motoare şi alte mici chestiuni tehnice inerente. Am rămas aici 3 nopţi.

Imediat după ce vremea s-a mai liniştit Vulpea a pornit în ultima etapă a călătoriei pe mare.  O porţiune care a durat 18 ore, în care nu am fost scutiţi de ploaie şi valuri.

Am făcut carturi de câte trei ore, dar cele trei ore de aşa zisă odihnă dintre ele erau insuficiente pentru noi. Am decis că trebuie să trecem de Marsilia, nu mai aveam timp să facem o a doua oprire chiar dacă ne-ar fi făcut plăcere. 

Spre dimineaţă vremea s-a mai domolit şi în jurul orei 11.00 am ajuns în Portul “Saint Louis-du-Rohne”, locul din care urma să ne continuăm călătoria pe apă dulce.

“Se împlinesc 27 de zile de la plecare din Lefkada, suntem mândri de noi, am avut parte de multe bucurii, greutăţi, dezamăgiri dar am ajuns până aici întregi și fără accidente insurmontabile” a spus Cristi, înainte să cadă răpus de oboseala.

 În scurt timp Vulpea va intra pe râurile Europei, care ne vor duce spre casă, spre Timişoara.