Circumeuropa 2024. Drumul Vulpii pe uscat, spre mare.
by Cosmin Jitariuc
Circumeuropa 2024 reprezintă a doua parte a expediției care a început în mai 2023, proiect care și-a propus să redeschidă navigația internațională, din și înspre Timișoara. E visul nostru, a celor care ne identificăm cu proiectul Circumeuropa. Noi suntem cei care vrem să demonstrăm că se poate pleca din oraș, de lângă catedrală, cu barca pe Bega, în orice parte a Europei și, de ce nu!, a globului pământesc.
2023, anul în care Timișoara a fost Capitală Europeană a Culturii, a reprezentata momentul începutului pentru proiectul Circumuropa. Am dus o parte din cultura din vestul țării spre Europa. Și am marcat mai multe premiere. Am redeschis drumul pe apă din Timișoara, spre Serbia, și de acolo spre restul lumii.
În 2023 expediția noastră s-a oprit în Lefkada, în Grecia. Iar în 2024, tot în luna mai, am pornit din același loc, pentru a închide cercul pe apă în jurul Europei.
Am plecat din Timișoara după o săptămână în care am lucrat la barcă și am pregătit Vulpea pentru încercările care vor urma. Nu ne așteptam să fie atât de multe.
“Abia aștept să văd Vulpea pe apă. Cred că drumul până în Grecia e cea mai grea parte”, a spus Cosmin, dar nu știa ce mai urmează.
În echipa Circumeuropa a intrat Cristina Popa, medic și skipper, dar și unul dintre cei mai importanți susținători ai proiectului încă din 2023. Anul acesta a urcat pe Vulpea pentru cea mai grea etapă: Lefkada – Marsilia
“Mi se pare extraordinar ce se întâmplă și ce și-a propus expediția Circumeuropa“, spune Cristina.
Duminică, am plecat cumva obosiți de săptămâna de pregătiri, care ne-a istovit fizic și financiar.
Primul incident a avut loc la nici 500 de kilometri de Timișoara: mașina care tracta Vulpea pe traseul de asfalt a luat foc, pe autostradă în Serbia. Am crezut că expediția noastră se oprește aici. A fost un incendiu în adevăratul sens al cuvântului, cu intervenția pompierilor, poliției…
Am stat pe marginea autostrăzii care leagă Serbia de Macedonia mai bine de 6 ore. Procedurile în cazul unui astfel de incident durează și sunt cu atât mai complicate cu cât polițiștii sârbi vorbesc foarte puțin engleza. Am fost tractați într-o mică localitate de lângă autostradă, Razanj.
A mai durat încă aproximativ 5 ore până când o altă mașină a ajuns din România și a preluat Vulpea.
Între timp am avut parte de o experiență culinară și culturală inedită. Ne-a răzbit foamea și am căutat pe străduțele puține și întunecate un loc în care să mâncăm. Și am dat de un restaurant cu specific sârbesc, plin de istorie. Un tânăr, bun vorbitor de engleză, administra locul. Și cu toate că la intrare era un anunț în care se preciza că cetățenii din UK sau USA nu au voie să intre în restaurant, meniul era și în limba engleză. Pe pereți erau tablouri cu eroi sârbi din cele două războaie mondiale, iar tânărul povestea cu plăcere despre fiecare, precum și despre simbolurile afișate în toate colțurile localului. Iar mâncarea a fost foarte bună.
Pe la 23:00, ora Serbiei, a ajuns și a doua mașină din România. Am legat remorca pe care era Vulpea și am pornit din nou la drum.
Oboseala ne-a ajuns din urmă destul de repede și în scurt timp ne-am refugiat într-o parcare unde am dormit câteva ore. Noi, cei trei membrii ai echipajului Circumeuropa, am urcat pe Vulpea și am dormit acolo. Un somn scurt, dar adânc. Primul pe Vulpea în 2024.
Părea că nimic nu se mai poate întâmpla. Am pornit mai departe și spre dimineață pe la ora 7:00 am ajuns la granița între Serbia și Macedonia.
Ne-am așezat în coloană, la vamă. Vulpea era în fața noastră tractată de noua mașină. Noi în alt autoturism, în spate.
“Nu cred… am impresia că a izbit microbuzul din fața “ a spus Cristi, care era la volanul mașinii în care ne aflam noi, Circumeuropa.
Ne-am dat jos și cu uluială am văzut cârligul de tracțiune al microbuzului din fața înfipt în masca mașinii care tracta barca. Am înmărmurit.
“După câte am pățit nu credeam că se mai poate întâmpla ceva. Și totuși… Sper să ajungem cu bine în Grecia” a spus Cristina, în timp ce încercam să găsim o soluție pentru a rezolva problema.
După 2 ore în care am obturat traficul din vamă pentru că am blocat coloana de mașini, am reușit să plecăm. Șoferul nostru a fost nevoit să demonteze cârligul de tractare de pe microbuz pentru a-l putea extrage din masca mașinii. Am reușit să ne continuăm drumul. Fără multe alte mari incidente. Ne-am mai oprit de câteva ori, pentru că motorul mașinii care tracta barca se înfierbânta, iar după întâmplarea din Serbia am fost foarte precauți.
Am ajuns în Grecia pe la opt seara după aproape 36 de ore de la momentul plecării din Timișoara.
“A fost cel mai lung drum Timișoara – Grecia de care am avut parte“, a spus Cosmin fericit că până la urmă am ajuns la destinație.
Paleros este o localitatea din Grecia, la 30 de km de Lefkas. Acolo am oprit pentru ultima rundă de reparații și upgrade-uri pentru Vulpea. Ne-am cazat în campingul Alinei, o româncă stabilită de mulți ani în Grecia. De aici am plecat, cu mașina, în Lefkas ca să procurăm lucrurile necesare pentru securitatea bărcii. Am achiziționat o plută de salvare și patru veste cu lonje. Cele din urmă pentru a ne putea deplasa în siguranță pe punte chiar în condiții de mare agitată sau de noapte. Dar asta a afectat bugetul nu foarte mare al expediției. La capitolul “mărunțișuri” putem menționa o ancoră marină cu lanț, busolă pentru punte, parâme și alte obiecte necesare siguranței pe barcă. Nici astea foarte ieftine.
A sosit și Mihai Pătrașcu, colegul nostru de echipaj și cel cu care Cristi a visat și gândit proiectul Circumeuropa, acum mai bine de 18 ani.
Timp de cinci zile am vopsit barca, am ridicat și reglat catargul și am fixat motoarele.
Pentru că nu putea să fie simplu, depindeam de programul tractoristului care urma să lanseze “Vulpea” pe apă și care lucra și la câmp cu utilajul. Inițial ne-a comunicat că doar a doua zi, sâmbătă dimineață, poate să ne ajute. Dar pe la nouă seara ne-a anunțat că poate pe la zece, și sâmbătă, nu. Așa că, în grabă, ne-am urcat bagajele personale la bord, am adăpostit mașina noastră și cu mari emoții am coborât, cu remorca, barca la apă.
A fost un succes, până când ne-am desprins de remorcă și am început să plutim. Am încercat să pornim motorul nou… a pornit… dar scotea un fum demn de incendiul de pe autostradă. Pluteam în derivă, foarte aproape de mal. Panică și în echipaj, panică și la cei care ne ajutaseră să punem barca pe apă. Tot bătrânul motor de anul trecut a fost salvarea noastră. A pornit impecabil și am reușit să ajungem în portul din Paleros, la jumătate de oră de navigat. Am găsi un loc, și am legat “Vulpea”. Apoi am văzut pe o pancartă că scria, că e interzisă acostarea bărcilor în weekend în acel loc. Dar nimeni nu a avut treabă cu noi.
Așa a ajuns Vulpea pe apă și noi, cu nervii întinși, la bord.
Circumeuropa 2024 este aproape de plecare.
Recent Comments