Circumeuropa 2024 ep. 2, Lefkada – Crotone.
by Cosmin Jitariuc

Expediția Circumeuropa s-a oprit  în 2023 în insula Lefkada din Marea Ionică, Grecia. Este locul din care, în 2024, am pornit în a doua etapă a expediției. Am povestit în articolul precedent încercările prin care am trecut împreună cu Vulpea până să ajungem să plutim pe mare. 

Nici în continuare, lucrurile nu au decurs cum le-am planificat. 

“A fost mai complicat decât mi-am imaginat. Bine că suntem pe apă. Chiar și așa cu probleme la unul din motoare. Bine că avem două. Cu prima ocazie vom apela la specialiști și sper să rezolvăm defecțiunea”, a spus Cosmin 

“Circumeuropa 2024 a pornit! Suntem la începutul unei noi etape!“ s-a bucurat Cristi fără să bănuiască prin ce vom mai trece.

Din Lefkada de unde am lăsat expediția în urmă cu un an am pornit spre Paxos. Am plecat la ora 13.00 și am ajuns pe la 20:30. Nu foarte multe ore de navigatie, dar așa am plănuit. Pe drum am constatat că și la babord și la tribord valurile au desprins chederele, protecția de cauciuc de pe laturile Vulpii. Am  reușit să le asigurăm cu ajutorul unor parâme cu care le-am legat de balustrada bărcii.

Seara am vizitat portul Paxos, iar a doua zi de dimineață am trecut la reparații. Am reușit să lipim unul din chedere, cel de la babord, partea stângă a bărcii, pentru că așa ne-am legat la ponton.

“Toate porturile din Grecia au ceva special, o atmosferă caldă, primitoare. E ceva tipic pentru eleni. Abia aștept să văd cum arată locurile mai departe, în Italia.” a spus Cristina, care abia așteapta să pornim la drum.

Mihai a reglat tot ce ce înseamnă reefing, tensiunea în sarturi, încovoierea catargului. Experiența lui și-a spus cuvântul și uite așa, încet am pregătit Vulpea pentru partea cea mai grea, întâlnirea cu Marea Mediterană. 

“Mi-a plăcut barca din momentul în care am văzut-o în poze. Are nevoie de mici reglaje, dar cred că va face față împreună cu noi, încercărilor pe care ni le aduce navigatia pe mare. Cred ca am reușit să pozitionez catargul bine pentru vânturile care urmează”. a spus Mihai, dar nici el nu bănuia prin ce încercări vom mai trece.

Din Paxos am pornit în traversarea către Italia. A fost etapa în care am pierdut contactul vizual cu orice urmă de pământ. Pentru Vulpea a fost o premieră absolută. Nu a mai fost atât de departe în largul mării. 

Am ținut carturi din trei în trei ore și am reușit să ne și odihnim pe parcurs. Norocul nostru a fost vremea, care a ținut cu noi. Am deschis velele și am reușit să ne bucurăm doar de zgomotul făcut de vânt și de mare. 

“Noaptea toate pisicile par negre iar pe mare toate navele la fel. Câteva lumini: roșii, verzi, albe. Stelele sunt repere bune pentru navigația nocturnă.” a spus Cosmin 

Traversarea a început în Paxos la ora 12:30 și am ajuns în Crotone, Calabria, a doua zi pe la 20:00. Adică aproximativ 27-28 de ore de mers.

“ Am testat limitele în care putem să navigăm cu Vulpea în condiții de siguranță. Este foarte clar, acum, că nu putem să ne luptăm cu valuri foarte mari, de peste doi metri si nici cu vânt mai puternic de 15-20 de noduri. Vom fi nevoiți să ne adaptăm acestor condiții. Cel mai important este să ajungem cu barca întreagă mai departe si să ducem expediția la bun sfârsit.” a spus Mihai

Cu totii presimteam cumva că va fi nevoie de mai mult timp decat programasem ca să a ajungem cu Vulpea la Marsilia.

Am avut probleme cu motorul principal, chiar la intrarea în portul Crotone. În momentul în care am încercat să încetinim s-a oprit așa că am trecut prin mici emoții. Cristi a reușit să țină barca sub control. 

“Eram toți obosiți, abia așteptam să găsim un loc sigur în care să legăm barca. Iar motorul ne-a dat mari emoții “ spune Cristi.

Am anunțat prin stație, marina, că sosim și că avem probleme legate de guvernarea bărcii. Dar am avut noroc și am găsit repede un loc de acostare în portul vechi. Reprezentanții marinei au fost foarte amabili cu noi și ne-au promis că a doua zi rezolvăm și problema motoarelor.

Ziua următoare 29.05.2024, am chemat specialiști pentru motor. Distracția a durat toată ziua și a costat în jur de 450 de euro.

De fapt lucrurile erau relativ simple, dar, în ciuda a ceea ce încercam să explicăm mecanicul a desfacut motorul, a înlocuit doua piese bune cu altele noi, probabil la fel de bune, pentru ca în final să constate că unul din furtunurile care asigura răcirea motorului era strangulat. 

Am înțeles de ce nu înțelegea ce spunem în două limbi. Era plătit la oră.

Și cu asta, basta. Ne-a mai ajutat să reglăm motorul care făcuse fițe la intrarea în port.

Șeful marinei ne-a dus cu mașina să luăm benzina din oraș, pentru motoare.

Așa că, una peste alta, experiența a fost scumpă, dar nu neplăcută.  Am mai învățat ceva legat de relaționarea umană. 

Circumeuropa continuă!