Circumeuropa 2024 ep. 3. „Aventuri în sudul Italiei”
Am plecat din Crotone la 5 dimineața în 30 mai și ne-am îndreptat spre strâmtoarea Messina. Ne oprim, probabil, o zi sau două într-un port ca să așteptăm un moment prielnic pentru ca să putem trece.
“Exista un curent de apă puternic în strâmtoare care își schimba direcția între anumite intervale orare. Așa că trebuie să așteptăm un moment prielnic”, spune Mihai
Și am reușit. Pe unele porțiuni Vulpea “a zburat“ și cu 10 noduri, aproape 20 de km la oră.
În 31 mai 2024 am ajuns în portul Queen din localitatea Reggio Calabria vis a vis de orașul Messina. Am aprovizionat barca cu ajutorul unui personaj local, Saverio, care apare și în cartea pilot a apelor Italiei.
Omul este o poveste în sine. Foarte cunoscut în regiune și cu un spirit comercial înnăscut. A fost cândva căpitan de navă și a avut ocazia să ajungă și în România. A observat că ne-am oprit seara în port, iar de dimineață a aruncat prin chepengul bărcii, cornuri cu fructe și o carte de vizită. Ne-a spus într-o italiană-engleză că putem apela cu încredere la serviciile lui și ne poate ajuta cu orice.
Am ezitat la început, dar pentru că nu aveam mașină l-am sunat. A fost prompt și a apărut cu o mașină foarte mică, un Fiat vechi a cărei uși se deschideau doar din exterior. Felul în care conduce ar merita un capitol separat. Am trecut prin mici momente de spaimă în trafic, dar până la final, am supraviețuit.
Ne-am distrat dar și enervat.
“Mi s-a părut simpatic până l-am rugat să ne ducă la o spălătorie de haine self service și el ne-a dus la una în care ne cerea 10 euro pe o cămașă. Atunci m-am răstit la el.“ a spus Cristina Până la urmă am spălat toate hainele cu 10 euro.
Am cheltuit în jur de 300 de euro pe provizii. Avem acum mult cascaval, mezeluri și vin. La fiecare trei rude de salam mai primeam una cadou.
“Senzația mea este că de fapt le-am plătit pe toate. Dar Saverio e cu siguranță o figură și mă bucur că l-am întâlnit.“ a spus Cosmin.
Ne-am despărțit însă cu zâmbetul pe buze.
Am plecat în jurul orei 15.00, iar după nici două ore de navigat, echea, cârma bărcii, s-a rupt.
Cristi a reușit să țină direcția cu ajutorul motorului, care a funcționat pe post de cârma, dar nu a fost ușor. Vălurile erau mari și nici vântul nu ne ajuta.
“A fost un efort intens de câteva ore. Mă bucur că am ajuns cu bine și am reușit să aducem Vulpea în siguranță în cel mai apropiat port. Sper să găsim o soluție și să rezolvăm problema cât mai repede.” spune Cristi
De nevoie am acostat într-un mic port industrial, Gioia Tauro. Garda de Coastă ne-a ținut vreo trei ore pentru declarații despre incident și ne-a verificat cu minuțiozitate actele. Dar am avut timp să născocim o improvizație pentru a folosi echea până în următorul port unde aflasem că există șanse să găsim pe cineva care să poată suda în inox.
În 2 iunie, pe la șapte am pornit spre localitatea Tropea, unde speram să putem repara cârma.
Pentru că era duminică am profitat de timpul pe care îl aveam la dispoziție și am vizitat localitatea. Am avut parte de surprize. Am descoperit că micul port are o conexiune cu România.
Va urma!
Recent Comments