Circumeuropa ep.4 – Toate drumurile, chiar și cele de apă, duc la Roma
by Cosmin Jitariuc
Imediat după răsărit am pornit la drum. Am părăsit portul industrial în care am acostat, de nevoie cu o seară înainte. Reușisem să fixăm echea cu niște “soricei”, fașete de plastic. Sperăm să reziste măcar câteva ore.
“În Tropea există șanse să găsim pe cineva, o firmă care sudează aluminiu. Mai există și un șantier naval. Sigur ne descurcăm.“ – a spus Cristi.
Am ajuns destul de repede în Tropea, un port cochet și dotat cu tot ce ai nevoie. Dușuri și toalete curate, magazine, terase și, evident, curent și apă pentru barcă. Cu prețuri pe măsură. Pentru Vulpea, o barcă de 7,5 metri am plătit 70 de euro, pentru o noapte.
Era duminică și toate încercările noastre de găsi pe cineva care să ne ajute să reparăm barca au eșuat, așa că am fost nevoiți să lăsăm pe luni treburile astea și am plecat să explorăm localitatea.
“Până la urmă să ne bucurăm de ocazie și să vizităm orășelul. Pare foarte frumos cum e el cocoțat sus pe stânci” zise Cristina, care abia așteapta să se plimbe pe străduțele înguste.
Tropea este foarte frumoasă, cu străduțe mici și comercianți mulți. Pentru că era duminică orașul era plin de vizitatori. Ne-am pierdut în mulțime și ne-am bucurat de atmosfera de sărbătoare.
Bucurat este un fel de-a spune. Cristi și Mihai au cărat cu ei echipamentele de filmare. Nu puține și nici ușoare. Dar a meritat.
“Pentru că am avut timp am reușit să surprindem o parte din atmosfera și frumusețea vechii localități situate deasupra mării.” – a spus Mihai, fericit că a putut să facă fotografii și să filmeze în Tropea.
Într-una din vechile piețe ale orașului am descoperit o catedrală care poartă numele Sfintei Maria de România, după o icoană veche pe care o găzduiește și care provine din România. Legenda spune că icoanaĺ a fost adusă de marinari din Constantinopol, iar când au ajuns în zona Tropea, nu și-au mai putut continua călătoria, o putere nevăzută îi oprea. Unul dintre marinari a scos icoana Maicii Domnului, pe care o ţinea ascunsă, și a oferit-o cadou sau ofranda, bisericii din Tropea. Abia după aceea marinarii și-au putut continua călătoria
O frescă zugrăveşte scena aducerii icoanei Maicii Domnului din România în portul de la Tropea.
Istoricii spun însă că este doar o legendă și că icoana ar fi fost adusă chiar din România în anul 787 de însuşi episcopul Teodor din Tropea.
Indiferent de adevărul istoric, numele țării noastre este legat prin acest lăcaș de cult de orășelul din Calabria.
În 2021 Tropea a fost desemnată “Satul Satelor” din Italia, “ Borgo dei borghi 2021”.
Luni am desfăcut echea, cârma de pe barcă, și am cărat-o în brațe în șantierul naval din apropierea locului în care era acostată Vulpea. Era nevoie să fie sudată în două părții iar noi eram speriați de ce va urma la decont, având în vedere că pentru motor am plătit 300 de euro. Și nu fusese până la urmă o problemă mare de rezolvat.
Între timp, Mihai a reușit să regleze unul din motoare care nu mergea în relanti.
“E enervant și periculos să ni se oprească motorul în timpul manevrelor.” – a spus Mihai, fericit că a rezolvat problema.
Surpriza noastră a venit în momentul în care am fost sunați de la șantier și ni s -a spus că lucrarea e gata. Noi ne așteptam ca abia marți să se încheie, de fapt așa ne-au spus inițial. Cu gândul la suma pe care va urma să o achităm am pornit spre șantier. Și spre mirarea noastră, unul din șefii de acolo ne-a spus că nu avem nimic de plătit.
“Pe bune, nu îmi vine să cred. Chiar e un cadou neașteptat”, a spus Cosmin.
Am mulțumit și am luat echea și am montat-o la locul ei, pe Vulpea.
Am plecat a doua zi, pe la 5 dimineața, ora preferată a lui Cristi.
Am navigat toată ziua și în jur de unu noaptea am ajuns în golful Baia de Buon Dormire. Unde pentru prima oară am ancorat. Nu mai folosisem până atunci ancora Vulpii. “Nu știam cum se lasă ancora, la mâna, fără vinci. Știam doar teoretic. Nu am făcut asta până acum “, a spus Cosmin.
Am mâncat și am băut vin de la. Saverio și apoi, pe la două ne-am culcat. Pe la 6.00 am ridicat ancora, tot la mâna și am plecat mai departe… nu foarte departe pentru că se anunța vânt puternic și am decis să ne adăpostim.
Am legat Vulpea în benzinăria portului Acciaroli am alimentat și am cerut voie să rămânem acolo câteva ore. Care, din cauza vremii s-au făcut mai multe. Am plecat pe la 12:30 noaptea.
Am trecut în zori pe lângă insula Capri și am mai adăugat o părere de rău la cele strânse până acum. Nu am avut timp să ne oprim să vizităm insula.
Am făcut și un plan care s-a dovedit nefiabil… am vrut să navigăm fără oprire până în insula Elba. Doar că vremea nu ne-a dat voie.
Vulpea poate naviga în siguranță pe un vânt de maxim 20 de noduri și pe valuri de 2 metri. Și chiar o doare când o forțăm peste aceste limite. Oricum, încercăm să stăm în zona de siguranță.
Așa că, pe la ora 22.00 am decis că e mai sigur să ne ascundem în portul Roma. Erau valuri foarte mari și vânt din prova, din fața bărcii. Înaintam cu aproximativ 4 noduri împotriva vântului. Iar Vulpea se izbea zgomotos la fiecare val.
Am ajuns în portul turistic Roma undeva spre miezul nopții. Oamenii au fost foarte drăguți și ne -au zis că putem să stăm fără să plătim până dimineața. Ceea ce am și făcut.
Am plecat pe la 5 dimineața din port, pe o mare transformată în lac. Cristi avea previziuni pesimiste despre evoluția vremii. Și așa a fost.
Spre seară vântul s-a întețit, iar marea a început să se agite.
Și iar ne-am refugiat, pe la ora 21:00, în portul Saint Stephano, din localitatea Monte Argento. O noapte și încă o zi. Suntem în mare întârziere…
Recent Comments